SFANTUL IERARH IOSIF CEL NOU DE LA

PARTOS MITROPOLITUL TIMISOAREI

(1568-1656)

Acest ierarh sfant si purtator de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partos, s-a nascut pe la anul 1568, in orasul Raguza Dalmatiei, dintr-o familie de crestini valahi.Din botez se numea Iacob.Ramanand orfan de mic, mama sa i-a dat o crestere aleasa, iar la varsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida sa invete carte.

Cand avea 15 ani, tanarul Iacob a fost chemat de Hristos la sfanta nevointa calugareasca, in Manastirea Maicii Domnului din localitate.Dupa cinci ani se duce la Muntele Athos si intra in obstea Manastirii Pantocrator.Aici, dupa aspre osteneli duhovnicesti imbraca schima marelui si ingerescului chip sub numele de Iosif.

La Pantocrator Cuviosul Schimonah Iosif’’Valahul’’ s-a nevoit multi ani de zile, impreuna cu numerosi alti monahi greci, romani si macedoneni.Acolo a deprins mestesugul luptei duhovnicesti, postul desavarsit,privegherea de toata noaptea, ascultarea si smerenia.Apoi, facandu-se sihastru in padurile din imprejurimi si mult ostenindu-se, a ajuns la masura desavarsirii,invrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor si al rugaciunii nedormite care se lucreaza cu mintea in inima.

Pentru sfintenia virtii sale avea inca si darul facerii de minuni, vindecand multe boli,indeosebi pe cei ologi.Pentru aceasta era chemat in multe manastiri atonite si vindeca pe calugari de grele suferinte trupesti.

Vazandu-l umbrit de harul Duhului Sfant, parintii au chemat in obste pe Cuviosul Iosif Valahul si, facandu-l preot, l-au randuit duhovnic al calugarilor din Muntele Athos.Si era atat de iscusit povatuitor de suflete, incat ajunsese vestit la patriarhul de la Constantinopol.Pentru aceea a fost randuit egumen la Manastirea Sfantul Stefan din Adrianopol, pe care a condus-o cu multa intelepciune sase ani.Apoi este numit egumen in Manastirea Cutlumus din Athos, renumita ctitorie a domnitorului Tarii Romanesti, unde se nevoiau multi calugari romani si macedoneni.

Dupa ce formeaza numerosi fii duhovnicesti, se retrage in liniste in preajma Manastirii Vatopedu.Dar, raposand mitropolitul Timisoarei, romanii din Banat, calauziti de Duhul Sfant, au ales pastor in locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul,desi avea 80 de ani, fiind vestit in toate tarile balcanice si cinstit ca sfant inca din viata.

In anul 1650 Sfantul Iosif cel Nou este hirotonit arhiereu si asezat in scaunul de mitropolit al Timisoarei.Cand a ajuns la Timisoara, localnicii i-au adus inainte un olog care suferea de 20 de ani.Prin rugaciune fierbinte el l-a insanatosit indata, asa incat multimea l-a venerat ca un adevarat sfant,chia de la sosirea sa in cetate.In Timisoara bunul pastor s-a dovedit mare aparator al Ortodoxiei, mangaind si povatuind Biserica Banatului catre Hristos,timp de trei ani de zile.El era tare in credinta, intelept la cuvant,bland la inima si neadormit in rugaciune.

A facut si multe alte minuni spre lauda Lui Dumnezeu si alinarea suferintelor unor credinciosi, punand mainile pe capul lor si rugandu-se pentru ei.Chiar si pe turcii care stapaneau atunci Timisoara i-a uimit prin viata sa sfanta, iar prin dragostea lui a adus pe multi dintre ei la adevarata credinta, botezandu-i in numele Sfintei Treimi.De asemenea, a stins cu rugaciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timisoarei.Caci, iesind din biserica cu Sfintele Taine in mainile sale si rugandu-se cu lacrimi, indata a trimis Dumnezeu o ploaie puternica si s-a stins focul.

In anul 1653 Sfantul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Manastirea Partos unde a mai trait inca trei ani.In toamna anului 1656, clopotele manastirii au inceput sa bata singure, ducand in departari veste aca sfantul si-a dat sufletul in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos.Dar si dupa moarte el a continuat sa faca minuni, aducand tamaduiri bolnavilor ce se roaga lui si izbavind din nevoi pe cei care ii cer ajutorul.

Biserica Ortodoxa Romana l-a canonizat la 7 octombrie,1956.La aceeasi data moastele Sfantului Iosif cel Nou, ocrotitorul Banatului, au fost aduse de la Partos si asezate in catedrala mitropolitana din Timisoara.

Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai, Dumnezeul parintilor nostri !