SFANTUL PROROC ZAHARIA,

TATAL INAINTEMERGATORULUI

SI BOTEZATORULUI IOAN

Sfantul Prooroc Zaharia a fost fiul lui Varahie,preot din Legea Veche,avand femeie din fiicele lui Aaron pe Elisabeta,sora Sfintei Ana,maica Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu.Sfanta Evanghelie marturiseste despre dansii ca se aflau intru toate faptele bune,petrecandu-si calea vietii fara prihana.Au fost amandoi drepti inaintea Lui Dumnezeu,umbland intru toate poruncile si dreptatile fara de prihana,iar dovada a vietii celei cinstite este Sfantul Ioan,cinstitul si slavitul prooroc,Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului.Scris este ca’’din rodurile lor ii veti cunoaste’’,ca rodul pomului cel bun nu este rau,ca sa se implineasca ceea ce s-a zis :Daca radacina este sfanta,apoi sfinte sunt si ramurile.Ioan,ramura cea sfanta,a crescut din radacina sfanta.

Sfantul Zaharia,tatal Inaintemergarorului,a fost preot in Ierusalim pe vremea imparatiei lui Irod,fiind din neamul lui Abia,care a avut randul saptamanii a opta.Iar despre randuri,se povesteste ca imparatul David,vazand ca se inmultise semintia lui Aaron intr-asa de mare numar,incat nu era cu putinta ca toti sa slujeasca impreuna in biserica,a impartit-o pe ea in douazeci si patru de randuri sau de cete,ca unii dupa altii,tinindu-si saptamana in biserica,sa slujeasca toti.

Si au ales dintre dansii fiecare ceata sa aiba un preot al sau mai mare.Deci fiecare ceata avea preoti mai mult de cinci mii.Iar ca sa nu fie intre dansii cearta,care preot,cu ceata sa,va tine intaia saptamana,care a doua,care a treia,pana la a douazeci si patra,aruncau sorti si dupa sorti fiecare primea randul sau.Si s-a tinut o randuiala ca aceasta pana la venirea Mantuitorului,care este Legea Noua,pentru ca preotul fiecarei semuntii isi avea randul sau,dupa sortul stramosului sau.Deci a iesit al optulea parintele Abia,din a carui seminti a fost nascut Sfantul Zaharia,si acesta tinea al optulea rand al slujbei in biserica,fiind mai-mare peste preotii semintiei sale.

Cand slujea el in randul saptamanii sale inaintea lui Dumnezeu,dupa datoria preotiei a trebuit sa tamaieze intrand in biserica Files,fiind adunata la rugaciune multime de popor.Si iata i s-a aratat lui ingerul Domnului,stand in partea dreapta a altarului tamaierii.Vazandu-l,Zaharia s-a temut,dar ingerul a alungat frica de la dansul,zicandu-i :’’Nu te teme,Zaharie !’’Si l-a mangaiat,spunandu-i ca rugaciunea lui a fost bineprimita inaintea lui Dumnezeu si a plecat pe Dumnezeu spre mila si a cercetat pe Elisabeta,femeia lui,dezlegandu-i ei legaturile nerodirii in anii batranetii,fiind stearpa,si dandu-i sa nasca fiu pe Ioan,cel de un nume cu darul-care,prin nasterea sa,a facut bucurie nu numai parintilor,ci si la multe popoare-,si multi,zice,se vor bucura de nasterea lui.

Ingerul a mai vestit lui Zaharia ca fiul sau va fi mare inaintea Domnului,nu cu cresterea trupului,ci cu a duhului.Ca atat de infranat si de postitor a fost,incat chiar cuvantul ingerului lui Dumnezeu a marturisit despre dansul :…nu va bea vin,nici alta bautura ametitoare si inca din pantecele maicii sale se va umple de Duhul Sfant.Si pe multi din fiii lui Israel ii va intoarce la Domnul Dumnezeul lor…si va merge inaintea lui Hristos,cu Duhul si cu puterea lui Ilie …ca sa gateasca Domnului un popor pregatit.

Acestea toate auzindu -le Zaharia,se mira si nu credea cele ce se graiau,de vreme ce Elisabeta era neroditoare si amandoi erau batrani de ani.Si a zis catre inger :’’Dupa ce voi cunoaste aceasta ?Pentru ca eu sunt batran si femeia mea inaintata in zilele ei’’.Si raspunzand,ingerul i-a zis lui :’’Eu sunt Gavriil,cel ce sta inaintea lui Dumnezeu ,si sunt trimis sa graiesc catre tine si sa-ti vestesc tie aceasta.Si iata vei fi mut si nu vei putea grai pana la ziua cand vor fi acestea,fiindca nu ai crezut in cuvintele mele care se vor implini la vremea lor’’.

Zabovind Zaharia in altar intr-o vorbire ca aceasta cu ingerul,oamenii ce asteptau afara se minunau.Iesind,Zaharia le facea semne,ca nu putea sa vorbeasca ;si poporul a cunoscut ca preotul a vazut vedenie.Apoi,savarsindu-si slujba,Zaharia s-a intors la casa sa ,pe care o avea in partea muntelui,la Hebron,cetatea Iudeii.Pentru ca acea cetate era una dintre acelea care cazuse in partea sortului Iudei.

Dupa aceasta,implinindu-se vestirea ingereasca si nascandu-se Ioan din cea neroditoare,cand Zaharia i-a scris numele pe tablita,binecuvantand pe Dumnezeu.Si umplandu-se de Duhul Sfant,a proorocit,zicand :Bine este cuvantat Domnul Dumnezeul lui Israel,ca a cercetat si a facut izbavire poporului Sau si ne-a ridicat putere de mantuire in casa lui David,slujitorul Sau,precum a grait prin gura sfintilor prooroci ai Lui celor din veac…Si tu,pruncule,prooroc al Celui Preainalt te vei chema,ca vei merge inaintea fetei Domnului,sa gatesti caile Lui…

Iar cand S-a nascut Domnul nostru Iisus Hristos in Betleem,magii de la rasarit,venind,spusera,lui Irod de Imparatul Cel de curand nascut.Atunci Irod,trimitand ostasi in Betleem ca sa ucida acolo pe toti pruncii mai mici de doi ani,si-a adus aminte si de Ioan,fiul lui Zaharia,de care stia bine.Caci auzise el de toate cele ce se intamplasera in vremea nasterii lui Ioan,pentru ca a cuprins fric ape toti cei ce locuiau imprejur,si in toata partea cea de la munte a Iudeii se spuneau acele lucruri de mirare si i s-au spus chiar si lui Irod.Si toti cei ce auzeau isi ziceau in inimile lor :’’Oare ce va sa fie pruncul acesta ?’’

Aducandu-si aminte in acea vreme Irod de Ioan,a zis intru sine :’’Nu cumva acela va fi imparatul Iudeii ?’’Gandind sa-l ucida pe el,a trimis intr-adins ucigasi la casa lui Zaharia,dar n-au aflat trimisii pe Sfantul Ioan,pentru ca,incepandu-se in Betleem acea fara de Dumnezeu ucidere de prunci,glasul si tipatul s-au auzit in Hebron,cetatea Iudeii,ca nu era asa departe,si pricina tipatului aceluia s-a stiut.Si indata Sfanta Elisabeta,apucand pe pruncul Ioan,care avea atunci un an si jumatate,a fugit in munte.

Sfantul Zaharia era atunci in Ierusalim,slujind dupa obicei in templu,in randul saptamanii sale,care ii cazuse in acea vreme.Deci,ascunzandu-se Elisabeta in munte,se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca s-o apere pe ea si pe prunc.Cand a vazut de sus pe ostasi cu dinadinsul cautand-o si apropindu-se,a strigat catre muntele cel de piatra care era acolo :’’Munte al lui Dumnezeu,primeste pe maica cu pruncul !’’Si indata s-a deschis muntele si a primit-o pe ea inauntru sau si a ascuns-o de ucigasii cei ce o cautau.

Ostasii,neafland pe cea cautata,s-au intors deserti la cel ce i-a trimus pe ei.Atunci Irod a trimis la Zaharia in biserica,zicand :’’Da-mi mie pe fiul tau,Ioan’’.Iar Sfantul Zaharia a raspuns :’’Eu acum slujlujesc Domnului Dumnezeului lui Israel,iar fiul meu nu stiu unde este !’’

Irod,maniindu-se,a trimis la Zaharia a doua oara si a poruncit ca sa-l ucida chiar pe dansul,de nu-si va da fiul.Si s-au dus niste ucigasi salbatici ca fiarele,sarguindu-se sa-si savarseasca porunca,si ziceau cu manie catre preotul lui Dumnezeu :’’Unde ai ascuns pe fiul tau ?Da-ni-l noua,ca porunceste imparatul !Iar de nu ne vei da fiul,apoi tu insuti vei muri’’.A raspuns Sfantul Zaharia :’’Voi veti ucide trupul,iar Domnul va primi sufletul meu’’.Si indata ucigasii,repezindu-se dupa porunca lui Irod,l-au ucis intre templu si altar.Iar sangele lui,care s-a varsat pe marmura,s-a inchegat si s-a facut ca piatra spre marturie lui Irod si spre vesnica lui osanda.

Iar Elisabeta,fiind acoperita de Dumnezeu,petrecea in muntele ce se desfacuse,impreuna cu Ioan,unde,dupa dumnezeiasca porunca,li se facusera pestera si curgea izvor de apa.Si a crescut un finic deasupra pesterii,plin de roade.Cand era vremea de mancare,acel pom se pleca,dandu-si spre mancare rodul sau,apoi iar se ridica.

Dupa patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia,Sfanta Elisabeta,mama Inaintemergatorului,si-a dat sfarsitul in aceeasi pestera.Iar Sfantul Ioan a fost hranit de un inger pana la cresterea lui si pazit in pustie pana la ziua aratarii sale catre Israel.