Din apa si din duh
Alexander Schmemann
Rezumat

Incepem prezentarea acestei carti printr-o introducere in Taina Botezului. De mai multe secole Biserica savarseste Taina Botezului pruncilor. Din punct de vedere liturgic aceasta taina este foaret importanta deoarece si-a pastrat forma inca de pe vremea in care se botezau adultii, de la inceputurile crestinismului. Acest lucru se evidentiaza in ritualurile de pregatire care in cartile liturgice este notat sub denumirea ,,Rugaciune pentru primirea catehumenilor’’. Slujba Botezului este introdusa I cartile liturgice ortodoxe de urmatoarea insemnare: ,,Preotul imbraca vesmintele de culoare alba; apoi toate luminile fiind aprinse i-a cadelnita si merge in baptisteriu si-l tamaiaza de jur imprejur apoi se apleaca facand semnul Crucii’’.
Cati dintre ni isi dau seama ca in zilele noastre aceasta este tot ce a mai ramas din cea mai solemna ceremonie a Bisericii primare, celebrarea pascala a botezului si celebrarea baptismala a Pastelui. Subliniem din nou acest lucru deoarece este imposibil sa mai fie readus Botezul in slujba Sfintelor Pasti. Atat caracterul pascal al botezului cat si raportul strans intre Botez si Pasti ramane cheia intelegerii Botezului si a intregii credinte crestine.Taina aceasta este astfel o trecere, o calatorie de la starea de pacatosenie a omului catre starea de dinainte de caderea in pacatul stramosesc, iar doxologia initiala reveleaza si anunta destinatia acestei calatorii: Imparatia lui Dumenzeu. Prin Sfanta Taina a Botezului nu trebuie sa intelegem un act magic care adauga puteri supranaturale facultatilor noastre naturale. Sfantul Botez este inceputul vieti vesnice care ne uneste inca de aici de pe pamant cu Imparatia lui Dumnezeu din ceruri, ne face sa participam inca din viata noastra pamanteana la Imparatia lui Dumenzeu.
De aici rezulta o intrebare fundamentala la care noi trebuie sa incercam sa raspundem : ce implica Traditia cand ea afirma in princiu ca prin Botez omul este unit, asimilat mortii si invierii lui Hristos, si pentru ce, in teologia moderna aceasta afirmatie si-a pierdut caracterul sau central? Aceasta intrebare antreneaza o alta intrebare mult mai ampla: aceea a raportului care exista in taina intre forma si esenta ei intre ceea ce savarseste ritualul liturgic si ceea ce conform Bisericii se produce se implineste prin intermediul acestei taine.
Cat priveste Biserica veche, ea stie, si ea stia chiar inaite de a putea sa exprime si sa explice cunoasterea ei sub forma unor teorii rationale si coerente. Ea stia ca in botez nou murim realmente si inviem in Hristos pentru ca aceasta era experienta intima a tainei baptismale. Noi trebuie sa revenim la aceasta cunoastere sacramentala care ilumina toata viata Bisericii vechi cu o bucurie nespusa, sa o faceam cu adevarat pascala si realmente baptismala, daca vrem ca botezul sa-si regaseasca in sanul Bisericii locul si functia pe le avea la origine.
Omul modern nu intelege faptul de la care el a devenit surd si orb, aceasta este viziunea fundamentala contrariului nemuririi caci asa cum nu s-a creat el, intreaga moarte nu inseamna esenta ei ultima. In aceasta viziune crestina moartea este mai inainte de toate o realitate spiritual ape care o poate cunoaste omul din timpul vietii si de care se poate elibera atunci cand este asezat in mormant. In acest sens moartea este faptul de a se despartii de viata, ceea ce inseamna a se desparti de Dumnezeu, singurul datator de viata, El insusi fiind viata. Omul nu are puterea sa se autoanihileze, sa revina la nimicul din care a fost el adus la existenta de Dumnezeu si in acest sens el este nemuritor, moartea este deci contrariul adevaratei vieti care este ,,lumina oamenilor’’.
Trebuie sa intelegem ca prin moartea si invierea noastra in ,, Duh si Adevar’’ pusa in practica in Taina Botezului este chiar acea parte care ne ofera viata si lumina care o cautam cu atata ardoare. Binecuvantarea pe care o primim la Taina Botezului deschide usa spre viata de veci in Hristos si este plina de iubire caci Dumnezeu este iubire.
In timpurile vechi botezul si mirungere nu se faceau in biserica ori in pridvorul ei ci intro cladire separata numita „baptisterion”. Indata dupa mirugerea bucuriei neofitii imbractati intr-un vesmant alb si purtand in mana o luminare erau condusi de episcop si ceilalti membri ai clerului in bicerica unde obstea credinciosilor astepta sosirea lor pentru a incepe savarsirea Euharistiei pascale. In comentariile de altadata aceasta procesiune era todeauna prezentatasi explicata ca o parte esentiala si integranta in a slujbei.Ea ramane valabila si astazi in ciuda tuturor transformarilor si evolutilor, in ciuda divortului liturgic intre administrarea botezului si celebrarea Sf.Pasti. Important este insa ca noi sa regasim si sa restabilim sensul botezului in totalitatea lui.
La sfarsitul ritualului Botezului imediat dupa Mirungere, preotul conduce noul botezat si pe nasii acestuia intr-o procesiune rituala in jurul cristelnitei in timp ce obstea canta. In privinta Sfintelor Pasti se stie ca incep printr-o procesiune: la miezul noptii facem inconjurul Bisericii iar in fatza usilor inchise auzim pentru prima oara ,, Hristos a inviat!’’.
Multi crestini nu stiu ca la origine cele doua procesiuni erau una singura intrarea noilor botezati in Biserica venind de la baptisteriu, ceea ce in vechea traditie marca inceputul sarbatorii invierii si aceasta insemna un inceput nu numai cronologic dar mai ales spiritual. Procesiunea post-baptismala se explica prin relatia ei cu Sfintele Pasti.
In practica actuala a bisericii incetind sa mai fie o procesiune catre biserica si catre Euharistie ea a devenit in conceptia multora un simplu apendice baptismal neadaugand nimic la semnificatia botezului.Prima noastra obligatie este deci aceea de a arata ca chiar in forma ei actuala, procesiunea post-baptismala ramane un element esential al slujbei botezului.
A doua problema legata de procesiune post-baptismala este aceea a sarbatorii aparent dubla a Invierii de catre Biserica, mai intai in ajunul Sf. Pasti su luturghia Sf. Vasile cel Mare combinata cu vecernia ritualul inlocuirii vesmintelor negre prin vesminte albe lecturile pascale care impregneaza in mod evident aceasta procesiune pascala utrenia si Liturghia Sf. Ioan Chrisostom. Aceasta dubla sarbatorire pe care o mai intalnim in randurile altor doua sarbatori baptismale, Craciunul si Boboteaza, n-a fost niciodata explicata convenabil. Toate explicatiile care s-au dat au fost aproape exclusiv istorice si chiar arheologice atunci cand si aici cheia este tot teologica; ea rezida in esperienta intiala pe care Biserica o avea despre botez ca taina pascala propizisa si despre Sfintele Pasti ca sarbatorire esetialmente baptismala.
Aceasta este semnificatia spirituala si teologica a procesiunii post-baptismale. In noua viata primita prin botez si pecetluita prin Mirungere, se descopera trecerea acestei lumii la Imparatia
lui Dumnezeucare este descoperita in esenta sa dinamica sub chipul unui sfarsit transformat necontenit in inceput ca o procesiune spre ziua fara de apus a vesniceiei lui Dumneze.
Incercand sa concluzionam acest studiu se pune urmatoarea intrebare: ce inseamna toate acestea? Cum am putea retrai si pune in practica azi, intr-un context care este in mod evident diferit de cel in care ritualurile descrise au fost elaborate si acceptate in intregime?
Necesitatea acestei intrebari vine din faptul ca din punct de vedere spiritual nimic nu este mai periculos decat sa traiesti intr-un trecut creat artificial sa cauti in niste ritualuri vechi un refugiu impotriva unui prezent penibil. Ar fi o greseala sa se vada in acest rezumat o simpla incitatie la restabilirea trecutului caci o astfel de intoarcere la trecut este cu totul irealizabila. Daca noi nu credem ca Sfantul Duh canduce astazi si in veac aceasta inseamna sa nu credem in Biserica aceasta si prin urmare ne prezentam doar ca mostenitori ai acestei culturi sau al acestui trecut arhaic imposibil de acceptat.
Pentru ca experienta noastra asupra Bisericii si a vietii crestine sa devina baptismala adica raportata la taina botezului ca izvor si inspiratie trebuie sa incepem prin a redescoperii adevaratul sens al botezului; nu al botezului ca act ramas astazi asa cum a fost intodeauna nici ca ritual care desi mutilat ramane de asemenea esetialmente acelasi ci tocmai redescoperirea sensului profund si a fortei pe care o exercita asupra noastra. Acest lucru nu se poate face decat prin educatie care a fost intodeauna inteleasa cel putin in Biserica primar ca un tot indivizibil cuprinzand invatamantul experimentat liturgic dar si spiritual.